Mai am un singur dorMai am un singur dor
Mai am un singur dor:
În linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii;
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
A frumusetii tale formeA frumusetii tale forme ca un sculptor cand le pipai
Toata viata mea trecuta, toata fiinta mea o clipa-i,
Am uitat de toate, toate, si nimic nu-mi vine-n minte;
Decat sufletu-mi s-amestec cu suflarea ta fierbinte;
Gura ta ca focul arde, arde rosia ta fata,
Rasuflarea ta e-n stare chiar la morti sa dea viata,
Mana ta, dulcea ta mana, ce o simti atat de mult,
Inima-ti, a carei tremur, a carei batai ascult;
Ai nostri tineriAi nostri tineri
Ai noştri tineri la Paris învaţă
La gât cravata cum se leagă, nodul,
Ş'apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă.
La ei îşi cască ochii săi nerodul
Atat de fragedaAtât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.
Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Cand amintirile...Când amintirile...
Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Dumnezeul de aziDumnezeul de azi
Eu nu vorbesc de Dumnezeul de-azi -
Au fost așa de mulți. Vorbesc de unul
Care de mult nu e - și poate că
Nici nu a fost v[re]odată - dar a putut fi;
De-a putut fi - a fost. Căci toți au fost
Un gând - niciunu-aievea. Dacă cânt
LaculLacul
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult (Parcă ascult) şi parc-aştept
luceafarulA fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata,
Din rude mari împaratesti,
O prea frumoasa fata.
Si era una la parinti
Si mândra-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinti
Mihai Eminescu - O, ramaiO, ramâi, ramâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu stiu sa le-ascult;
In al umbrei întuneric
Te asaman unui print,
Ce se uit-adânc în ape
Pe langa plopii fara sotPe langa plopii fără sot
Pe langa plopii fără sot
Adesea am trecut;
Mă cunosteau vecinii toti-
Tu nu mai cunoscut.
La geamul tau ce stralucea
Si dacaSi daca
Si daca ramuri bat în geam
Si se cutremur plopii,
E ca în minte sa te am
Si-ncet sa te apropii.
Si daca stele bat în lac